Ţăstul-cuptor de pâine

Puteţi să vă gândiţi la mirosul de pâine proaspăt scoasă din cuptor? Mie mi se pare cea mai atractivă şi mai îmbietoare mireasmă. Cu gândul la acest moment trăit intens (moment-pentru că de multe ori mai facem un pas, nu mai putem adulmeca mirosul de pâine proaspătă) mi-am făcut propriul cuptor de pâine mobil-ţăstul, folosit mai ales în Oltenia. Nu este greu să îl faci, te laşi mânat doar de o fantezie-momentul în care scoţi de sub el pâine caldă. Întrebam un oltean veritabil, dacă a mâncat pâine la ţăst, şi instantaneu ochii i s-au umplut de lacrimi, gura de apă, şi gândul i-a zburat la mama sa-imaginea femeii care uneşte, creează atmosfera casei, adună în jurul ei pe toţi ai casei, îi ocroteşte şi îi hrăneşte. O să mai continui aceste gânduri, acum vă las să vedeţi fotografiile din timpul realizării ţăstului, din amestec de pământ galben şi pământ de grădină, iarbă uscată mărunţită, realizat pe un con de nisip acoperit cu cenusă. Nu este greu, dar îţi trebuie puţină forţă.
Aici am început munca prin crearea negativului pentru ţăst, un con de nisip, după cum mi s-a spus, însă eu am avut o parte de nisip cu pietriş. Mărimea conului poate fi în funcţie de mărimea ţăstului pe care îl doriţi ca rezultat.
Aici am turtit vârful conului, am bătătorit puţin cu palma nisipul, pentru a avea densitate mai mare şi rezistenţă în momentul în care se încarcă pământul.










A urmat apoi o îmbrăcare a conului de nisip cu un strat de cenuşă pentru a nu se lipi nisipul de pământul ud.











Aici am amestecat pământul galben cu pământ de grădină.












Rezultatul obţinut după lupta cu pământul, îi spun luptă pentru că ori de câte ori te atingi de pământ mocirlos pare că îţi absoarbe energia, nu te mai lasă să te dezlipeşti de el.











Am adăugat apoi fânul mărunţit cu toporul, pentru a-i da mai multă rezistenţă pământului, legându-l prin paie.











În timpul amestecării pământului cu fânul, şi bucata de lemn care cu care am tot "călcat" pământul, căci nu ştiu dacă aţi auzit, dar oltencele, la Ropotitul ţăstelor-adică a treia marţi după Sfintele Paşti, ziua în care îşi fac ţăstele pe care le vor folosi tot anul, calcă pământul cu picioarele desculţe.








Două movile ce se vor modela una pe cealaltă.


















Încep aici de jos în sus să pun câte o bucată de pământ, asigurându-mă că este bine lipt de stratul de sub el.

















Ţăstul neslefuit, într-o formă ce aduce mai mult a muşuroi de furnici.













Aici am avut plăcerea de a-l îndrepta prin stropirea cu apă şi modelare cu mâna.













Pentru a putea fi manevrat i-am creat două orificii prin străpungerea cu o creangă, aceasta va lua foc şi în spaţiul creat se poate folosi un drug de fier.










Aici se încheie operaţiunile necesare realizării ţăstului, urmează arderea şi folosirea, abia aştept.